Îmi amintesc și azi prima zi de facultate... m-am dus acolo, la fel cum mergeam și la liceu, în zilele bune, când nu aveam nici o grijă, doar stările specifice adolescenței, când nu aveam obligația de a merge la serviciu, când nu trebuia să fiu responsabil în fața propriei mele familii, a soției...
... apoi am realizat într-un timp foarte scurt, un timp record aș putea zice, că era o lume diferită... ori, poate eram eu diferit?... nici nu mai știu!
...alți oameni, alt colț de țară, altă mentalitate... nici măcar orele nu mai erau ore, nu țineau o oră, ci mult mai mult, dublu, iar pauzele erau menite ( și interesante ) doar celor ( și pentru cei ) care erau fumători.
Am mers vreo 2-3 zile, consecutiv, la prima facultate. Era ceva bizar oricum, prea multe fete. Nu acesta a fost motivul care m-a făcut să renunț însă la prima facultate ( la urma urmei, la 19 ani, era chiar îmbucurător să fiu înconjurat de atâtea prezențe feminine! ). Am realizat că la facultate ai nevoie de bani, bani mulți, mai mulți decât ar putea să-mi ofere părinții. Mi-am dat seama că aș fi o povară foarte greu de dus pentru ei, ce s-ar fi finalizat într-un faliment pentru toată familia... și am renunțat. Prima dată...
După o vreme, banii nu mai erau o problemă așa de mare. Am reușit să agonisesc vreo câțiva. Pe cont propriu. Acum îmi permiteam. Și m-am înscris la a doua facultate. Această minune a durat doi ani. După doi ani, mi-am dat seama că nu cred în ceea ce studiez și că s-ar putea să nu-mi ajute la nimic. Oare tu, dragă cititorule, student înflăcărat, ai ajuns să-ți pui această dilemă în minte? Te răscolește? Eu am renunțat după doi ani de taxe, după multe jumătăți de seară petrecute studiind în sesiune, după multe examene promovate, dar a căror notă nu era deloc interesantă ( sau importantă ) pentru mine. Dacă mă întrebi azi, a doua facultate începută a fost o risipă de resurse financiare și intelectuale, în care nu am crezut nici o secundă și căreia i-am pus capăt într-o clipă.
Am trecut la școala postliceală, după această experiență. Aceasta nu a fost o pierdere de timp și resurse, mi-a adus o diplomă și o meserie pe care și azi o practic... oh, Doamne!... deja au trecut 5 ani de-atunci!
Am încercat și varianta de facultate cu fițuicile în buzunar, la care se dau aproape toate examenele într-o singură zi, bani să ai!... aici am renunțat repede, nu se merita... am un singur cuvânt pentru a descrie această experiență... ȘARLATANIE... atât!
Azi visez să devin din nou student. Aș vrea să mă implic în ceva ce-mi place. Dar duhul îmi spune să mă implic în ceva ce-Ți place Ție, prin care să te pot sluji pe Tine... te rog, dă-mi înțelepciune și luminează-mi mintea!
Te întreb, drag cititor, tu câte facultăți ai început? Câte ai abandonat? Cea pe care ai terminat-o ți-a secătuit familia de resurse, de chef de viață, de putere? ... și cel mai important: îți este de folos? Lucrezi în domeniu? Ești satisfăcut? S-a meritat? Mulțumesc pentru sinceritate!
