Întâlnirea dintre Isus și Petru mi se pare extraordinară, dincolo de capacitatea
omenească de înțelegere. Un om simplu, un pescar, fără școală, fără educație,
fără interese religioase, pus față în față cu cel mai strălucit om care a trăit pe acest
pământ. M-aș fi așteptat ca Petru să-i întoarcă spatele Domnului Isus, să-și vadă
mai departe de pescuit, de comercializarea peștelui, într-un cuvânt, de bani. El
însă lasă totul baltă, ba chiar acceptă să i se schimbe și numele ( câți dintre noi
ar accepta așa ceva, apropos? ) și Îl urmează pe tânărul Isus fără multe întrebări.
omenească de înțelegere. Un om simplu, un pescar, fără școală, fără educație,
fără interese religioase, pus față în față cu cel mai strălucit om care a trăit pe acest
pământ. M-aș fi așteptat ca Petru să-i întoarcă spatele Domnului Isus, să-și vadă
mai departe de pescuit, de comercializarea peștelui, într-un cuvânt, de bani. El
însă lasă totul baltă, ba chiar acceptă să i se schimbe și numele ( câți dintre noi
ar accepta așa ceva, apropos? ) și Îl urmează pe tânărul Isus fără multe întrebări.
Mă gândesc la cei care au fost martori ai acestei scene. Pe de-o parte îl aveau
pe Simon, un om cu stabilitate și înțelegere relativă, gata să se arunce cu capul
înainte în cele mai învolburate talazuri, dar precaut în același timp, mai ales atunci
când este vorba de siguranța sa, ca dovadă și negarea de care a dat dovadă
atunci când s-a lepădat de Mântuitor. Condamnabil, nu-i așa? E ușor să privim
noi această situație, așezați confortabil în pat în fața laptop-ului, sau la birou,
citind Biblia online. E ușor să nu te lepezi de un Isus virtual, unul care nu
vorbește, nu trăiește, nu are nimic de spus în viața noastră, acceptă bucuros
fiecare decizie a noastră și nu se împotrivește, ne acceptă micile capricii,
defecte, căderi, depresii, neînțelegeri, urăște și el alături de noi, ne înțelege
egoismul și care ne aprobă, deoarece observă și el că lumea e rea și că
trebuie să fim așa pentru a supraviețui... dar aceasta nu este Isus, omul care
s-a întâlnit cu Simon, care l-a numit pe acesta „ piatra ” pe
pe Simon, un om cu stabilitate și înțelegere relativă, gata să se arunce cu capul
înainte în cele mai învolburate talazuri, dar precaut în același timp, mai ales atunci
când este vorba de siguranța sa, ca dovadă și negarea de care a dat dovadă
atunci când s-a lepădat de Mântuitor. Condamnabil, nu-i așa? E ușor să privim
noi această situație, așezați confortabil în pat în fața laptop-ului, sau la birou,
citind Biblia online. E ușor să nu te lepezi de un Isus virtual, unul care nu
vorbește, nu trăiește, nu are nimic de spus în viața noastră, acceptă bucuros
fiecare decizie a noastră și nu se împotrivește, ne acceptă micile capricii,
defecte, căderi, depresii, neînțelegeri, urăște și el alături de noi, ne înțelege
egoismul și care ne aprobă, deoarece observă și el că lumea e rea și că
trebuie să fim așa pentru a supraviețui... dar aceasta nu este Isus, omul care
s-a întâlnit cu Simon, care l-a numit pe acesta „ piatra ” pe