MULȚUMIRE

Curg șuvoaie de cuvinte,

Am deschis sufletul meu,

Râuri dulci de mulțumire

Pentru Tine, Dumnezeu!

Că văd soarele-Ți pe cer

Mângâind a mea privire,

Nu mai pot nimic să cer,

Scumpe Tată, mulțumire!

Munți pleșuvi cu bucurie

Ce-ating seninul milenar

Înclin frunți cu măiestrie

Mulțumiți cu-al lor hotar.

Curgând izvoare cristaline

Vesele se-arunc spre vale

Ridicând spre zări divine

Mulțumiri în a lor cale.

Râde floarea din grădină

Scuturând petala-i mică,

Cu senin de soare-i plină

Mulțumiri! ar vrea să zică.

Iară eu i-ador parfumul

Alintând a-mele simțuri

Și înalț spre Tată-n duhul

Mulțumire-n mii de fluturi!

locixbyHolySpirit

...când privesc natura atât de minunat alcătuită și coordonată de Tine, hrănită, împrospătată, bucuroasă de fiecare atingere a Ta, senină, zâmbindu-Ți neîncetat, Te văd pe Tine și mă văd pe mine, locuind împreună, mii de milenii...

De ce un blog?

   Când eram copii, cu toții aveam jurnale, pe care le consideram intime și le țineam ascunse într-un sertar unde, în mod pueril, credeam că nu are nimeni acces, deși toți cei din casă aveau.
   Matur fiind, iată un alt jurnal. Ideea e că acesta nu este secret, dimpotrivă... aș vrea ca mulți oameni să-l citească și să scrie! Lectura și scrisul ne fac mai puternici, deși poate părem vulnerabili în primă fază. Da, sunt vulnerabil, pentru că pot deveni transparent. Dar dacă acum nu suntem pregătiți să fim transparenți, atunci când vom fi? Eu cred cu fermitate că după ce viața pe Terra mi se va sfârși voi păși într-o nouă viață, mult mai importantă, nelimitată în timp și spațiu, sau orice alte restricții pe care condiția umană le-ar putea impune ( și include ). Interesant este că acolo totul va fi transparent, nimic nu va fi ascuns, pentru că acolo nu va fi umbră și nici un colț de întuneric. Cum să mă pregătesc pentru o asemenea transparență? Încerc acum și aici, pe Terra, alături de tine preascump cititor... îți mulțumesc pentru interesul manifestat!